Definita cuvantului contextură
CONTEXTÚRĂ, contexturi, s. f. 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din fr. contexture.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contextură
POLINUCÚLĂ, polinucule, s. f. (Bot.) Fruct uscat indehiscent format din mai multe nucule. – Poli- + nuculă. Vezi definitia »
coșleábă, coșlébe, s.f. (reg.) 1. poiată pentru vite; cotețul câinelui, cotubă. 2. casă joasă; cocioabă, coșmelie. Vezi definitia »
METAMORFÓZĂ s. f. 1. transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor ontogenetice. 2. (mit.) prefacere a unei ființe umane, a unei zeități în animal, în plantă, sau într-un lucru. 3. schimbare a înfățișării, a caracterului. (< fr. métamorphose) Vezi definitia »
AVANSCÉNĂ s.f. 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate în imediata apropiere a scenei. [< fr. avant-scène]. Vezi definitia »
VECTOCARDIOGRÁMĂ s. f. diagramă prin vectocardiograf. (< fr. vectocardiogramme) Vezi definitia »