LATRÓN s. m. (în Roma antică) denumire dată hoților, sclavilor fugari sau soldaților care dezertau. (< lat. latrones) Vezi definitia »

AUTOCASETOFÓN s. n. casetofon adaptat la bordul unui autovehicul. (< auto² + casetofon) Vezi definitia »

ETIMÓN s.n. (Lingv.) Cuvânt de bază, de obicei dintr-o limbă străină, din care derivă un cuvânt al unei limbi. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. étymon]. Vezi definitia »

LAPÓN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Laponia. ◊ (s. f.) limbă fino-urgică vorbită în Laponia. (< fr. lapon) Vezi definitia »

ZACÓN, zacoáne, s. n. 1. (Mold.) Ordin. 2. (Banat) Obicei, datină. (din sb. zakon) Vezi definitia »