CEFÁR, cefare, s. n. 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă. – Ceafă + suf. -ar. Vezi definitia »

s.f.rar Stiința sau arta de a alcătui calendare, din fr. hemerologie Vezi definitia »

ANTINUCLEÁR, -Ă, antinucleari, -e, adj. Care este împotriva armelor nucleare. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. antinucléaire, engl. antinuclear. Vezi definitia »

BIZÁR, -Ă adj. (adesea adv.) Ciudat, straniu; extravagant; supărător. [< fr. bizarre, cf. sp. bizarro – mărinimos]. Vezi definitia »

CATAR Vezi definitia »