TOPONOMÁSTICĂ s. f. Toponimie (2). – Din fr. toponomastique, germ. Toponomastik. Vezi definitia »

caleașcă, calești s. f. (deț.) 1. dispozitiv format dintr-o ață cu o greutate legată la un capăt, cu ajutorul căreia se transmite prin vizetă, de la o încăpere la alta, obiecte sau mesaje. 2. orice metodă de transmitere ilegală a informației într-un penitenciar. Vezi definitia »

CARTĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Act prin care se recunoșteau, în ev. med., anumite privilegii și libertăți unor clase sau pături sociale (ex., în Anglia, Magna Charta Libertatum, 1215). 2. Manifest cuprinzînd revendicări ale unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale (ex. Carta Organizației Națiunilor Unite). 4. Document prin care două sau mai multe state se obligă să respecte și să aplice anumite principii în relațiile dintre ele și cu alte state. 5. P. ext. Document de o însemnătate deosebită pentru viața socială și politică a unei țări (ex. „Carta 77”, în Ceho-Slovacia). Vezi definitia »

RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate. – După fr. récepissé, germ. Rezepisse. Vezi definitia »

VALÍZĂ s.f. Geamantan (mic), geantă. ◊ Valiză diplomatică = geantă cu care se transportă acte diplomatice și care nu se controlează la vamă. [< fr. valise, cf. it. valigia]. Vezi definitia »