AERONOMÍE s. f. știință care studiază fenomenele produse în atmosfera înaltă. (< fr. aéronomie) Vezi definitia »

APETÍȚIE s. f. dorință, râvnă; tendință de a satisface o nevoie. (< fr. appétition, lat. appetitio) Vezi definitia »

TELEDIAFONÍE s. f. diafonie (1) percepută în receptorul telefonic de la capătul opus aceluia de la care provine semnalul perturbator. (< fr. télédiaphonie) Vezi definitia »

DINAMOMETRÍE s. f. Măsurare a forței (contracției musculare) cu ajutorul dinamometrului. – Din fr. dynamométrie. Vezi definitia »

IDEOFRENÍE s.f. Boală mintală caracterizată printr-o anomalie a ideilor. [Pron. -de-o-, gen. -iei. / < fr. idéophrénie]. Vezi definitia »