SLĂBICIÚNE, slăbiciuni, s. f. 1. Faptul de a fi slab (1), uscățiv; p. ext. lipsă de forță fizică. ♦ Stare, senzație (trecătoare) de sleire, de pierdere a puterilor; sfârșeală. 2. Fig. Lipsă de energie, de fermitate. 3. Fig. (Mai ales la pl.) Defect, lipsă, scădere, cusur. 4. Fig. Pornire, înclinație pentru cineva sau ceva; afecțiune; p. ext. pasiune. 5. Fig. (Rar) Lipsă de valoare, de merite, de pregătire. [Var.: slăbăciúne s. f.] – Slăbi + suf. -ciune. Vezi definitia »

DIRECȚIÚNE s.f. v. direcție. Vezi definitia »

DEFECȚIÚNE s. f. 1. dezertare, părăsire a unui partid, a unei cauze etc. 2. deranjament care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat etc. (< fr. défection, lat. defectio) Vezi definitia »

TERPÉNE s.f.pl. Nume generic dat unor substanțe lichide, incolore, cu miros caracteristic, plăcut, care se găsesc în diferite uleiuri eterice. [Sg. terpenă. / < fr. terpènes]. Vezi definitia »

SECȚIUNE s. f. 1. faptul de a secționa; tăietură într-un corp, sistem tehnic etc. ◊ curbă prin intersectarea unei suprafețe cu un plan. ◊ suprafață din întretăierea dintre un plan și un sistem tehnic sau natural. 2. desen, forma și dimensiunile unei secțiuni (1) printr-o construcție sau element de construcție, printr-o piesă, un corp etc. 3. (mat.) intersecție a două mulțimi. 4. (lingv.) locul de întâlnire al protezei cu apodoza într-o perioadă (2). (< fr. section, lat. sectio) Vezi definitia »