COLÓN n. Partea finală a intestinului gros. /<fr. côlon, lat. colon Sursa: NODEX Vezi definitia »

BELEROFON (în mitologia greacă), erou corintian, fiul lui Poseidon. A ucis Himera și a învins amazoanele, călărind pe calul înaripat Pegas. Vezi definitia »

MEZOCOLÓN s.n. (Anat.) Pliu peritoneal care leagă colonul cu peretele abdominal posterior. [< fr. mésocôlon, cf. gr. mesos – mijloc, kolon – intestin gros]. Vezi definitia »

RODODÉNDRON s. m. arbust originar din regiunea mediteraneană, cu frunze persistente și flori mari, roșii sau albe, cu miros pătrunzător; smirdar. (< fr. rhododendron) Vezi definitia »

AUDIOFÓN s.n. Aparat acustic folosit de hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor. [< fr. audiophone]. Vezi definitia »