TREBUȘOÁRĂ, trebușoare, s. f. (Pop. și fam.) Diminutiv al lui treabă. – Treabă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

OBEDÍENT-Ă adj. Care se supune necondiționat (unei autorități religioase, unei doctrine politice, unui șef). Vezi definitia »

AEROMECÁNICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor; mecanica gazelor. [< fr. aéromécanique, cf. gr. aer – aer, mechanikos – mecanic]. Vezi definitia »

MORFÍNĂ s. f. Substanță alcaloidă extrasă din opiu, întrebuințată drept calmant, narcotic sau stupefiant; morfiu. – Din fr. morphine. Vezi definitia »

TUBÉRCULĂ s.f. v. tubercul. Vezi definitia »