tibișír (-re), s. n. – Cretă. – Mr. tibișire. Tc. tebeșir, din arab. tabâśir „zahăr de trestie” (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1965; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεμπεσίρι, bg. tebešir, cf. fr. tabaschir 1615 (concrețiune silicoasă în nodurile de bambus), it. tabascir 1829, engl. tabaxir, tabasheer, germ. Tabaschir, port. tabaxir (Battisti). Vezi definitia »

LOISIR s.n. Paradoxal, timpul liber era numit în greacă schole. Tocmai pentru că dispuneau de timpul lor, tinerii greci din înalta societate ateniană puteau merge la scoală. Spre deosebire de lenevire, care desemnează absența unei ocupații, loisir-ul poate însemna, în societatea contemporană, supraabundența activităților, inclusiv a activităților captivante sau anevoioase. Mentalitatea modernă a transpus la timpul tradițional gratuit [?] al loisir-ului criteriile constringente [?] de organizare și de randament ale activităților productive. Una din cauzele acestui mimetism este faptul ca loisir-ul unora a devenit industrie pentru alții. Totuși, noile concepții ale folosirii timpului cadrelor din întreprinderi arată că influența nu este cu sens unic: că îl câștigi sau îl pierzi, a dispune de timpul tău este unul din criteriile reușitei. D. Hamehne (D. F.) Vezi definitia »

EMÍR s.m. 1. Titlu dat guvernatorilor unor țări musulmane. 2. Titlu dat de turci acelora care pretind că se trag din neamul lui Mahomed. [Cf. fr. émir, ar. amir – prinț]. Vezi definitia »

îmbír s.n. (reg., înv.) plantă originară din India, a cărei rădăcină are gustul piperului; ghimber. Vezi definitia »

SERASCHÍR s. m. v. seraschier. Vezi definitia »