GÁRDINĂ, gardini, s. f. 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porțiunea de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – Cf. germ. Gargel. Vezi definitia »

remaieuză [pron. remaiöză] (-ieu-) s. f., g.-d. art. remaieuzei; pl. remaieuze Vezi definitia »

năslínță s.f. (înv.) dorință, poftă; pornire, imbold, năsliciune. Vezi definitia »

BĂLBÍȘĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina înaltă de 30-120 cm, acoperită de peri aspri și cu flori roșii, mai rar albe (Stachys silvatica). Vezi definitia »

CONCOÍDĂ s. f. curbă plană obținută ducând printr-un punct fix o secantă variabilă care întâlnește o dreaptă sau o curbă într-un punct și ducând pe secantă din acest punct, de o parte și de alta constantă. (< fr. conchoïde) Vezi definitia »