feteléu, feteléi, s.m. (pop.) V. fătălău. Vezi definitia »

BLACHÉU s.n. Plăcuță de oțel care se pune la vârful și la tocul încălțămintei, pentru a le face mai rezistente la tocire. [Pl. -uri, var. placheu s.n. / < engl. blackey]. Vezi definitia »

TRASÉU, trasee, s. n. Drum pe care îl parcurge (în mod permanent) un vehicul sau o ființă; rută. ♦ Linie, direcție pe care o are un drum, o cale ferată etc. ♦ Drum special amenajat pe care trebuie să-l străbată concurenții la o probă sportivă. ♦ Drum parcurs în spațiul de un corp în mișcare; traiectorie. – Din fr. tracé. Vezi definitia »

OZENÉU s.n. (Liv.) Denumire pentru o serie de fenomene considerate a fi un fel de nave spațiale și care nu au fost încă identificate; farfurie zburătoare. [< O(biect) Z(burător) NE(identificat)]. Vezi definitia »

BLACHÉU s. n. plăcuță de oțel în vârful și la tocul încălțămintei. (< engl. blackey) Vezi definitia »