irmós (irmoáse), s. n. – Antifon, versul inițial din oricare imn bisericesc. Gr. εἰρμός, în parte prin intermediul sl. irmosu. Sec. XVIII. – Der. irmologhion, s. n. (referitor la imn), din gr. εἰρμολόγιον. Vezi definitia »

PĂCURÓS, -OÁSĂ, păcuroși, -oase, adj. (Rar) Care conține păcură; care seamănă cu păcura. – Păcură + suf. -os. Vezi definitia »

OSPĂTÓS, -OÁSĂ, ospătoși, -oase, adj. (Înv.) Ospitalier. – Oaspete + suf. -os. Vezi definitia »

CEMENTÓS, -OÁSĂ, cementoși, -oase, adj. De natura cementului. – Din fr. cémenteux. Vezi definitia »

PERICULÓS, -OÁSĂ adj. Primejdios. [< lat. periculosus]. Vezi definitia »