ponevâț adj. m. (reg.) 1. miop. 2. (în forma: ponovăț) care nu observă ceva (deoarece e distrat, supărat etc.). Vezi definitia »

CĂRĂBĂȚ, Petrea, vornic al Țării de jos a Moldovei, în timpul domniei lui Ștefăniță. A învins în aug. 1518 la Ștefănești, pe Prut, o armată de tătari care invadase țara. Vezi definitia »

BRAIȘVANȚ s. n. blană mătăsoasă obținută prin sacrificarea mielului înainte de naștere. (< germ. Breitschwanz) Vezi definitia »

BROSCÚȚ, broscuți, s. m. (Rar) Pui (mascul) de broască (1). – Din broscuță (derivat regresiv). Vezi definitia »

SPEȚ, speți, s. m. (Înv.) Monedă de argint care avea curs pe timpul lui Caragea-vodă. – Germ. Spezies[taler]. Vezi definitia »