MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s. n. l. Unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale, prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații; olfacție. ♦ Fig. Perspicacitate, intuiție, sagacitate. 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv. 3. (Mai ales la pl.) Condiment, mirodenie. [Acc. și: míros] – Din mirosi (derivat regresiv). Vezi definitia »

GLAUCOMATÓS, -OÁSĂ adj. Afectat, provocat de glaucom. [Pron. glau-co-. / < fr. glaucomateux]. Vezi definitia »

ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux. Vezi definitia »

PEDIÓS, -OÁSĂ adj. Al piciorului. [Pron. -di-os. / < fr. pédieux]. Vezi definitia »

ACINÓS, -OÁSĂ adj. (Anat.; despre unele glande) Care are forma unor boabe de strugure. [< fr. acineux]. Vezi definitia »