ștolț¹, ștolți, s.m. (reg.) om mândru, fudul. Vezi definitia »

riólț s. m. – Reliefare, strălucire. It. rialzo, probabil prin intermediar germ. și rus. Nu sîntem siguri de glosare, fiindcă acest cuvînt nu apare în nici un dicționar. Se folosește în Mold., cf. Iorga: înaintea oglinzii de riolț. Vezi definitia »

GLANȚ s. n. bustul pieilor ginisate (date cu lac); pielea însăși. (< germ. Glanz) Vezi definitia »

DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește (pe jos); călător. – Drum + suf. -eț. Vezi definitia »

plaț (-țuri), s. n. – (Banat, Olt.) Loc de casă. Germ. Platz (Scriban), cf. sb. plac. Vezi definitia »