cacioli, caciolesc v. r. a se supăra, a fi necajit. Vezi definitia »

MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. Vezi definitia »

răscălí, răscălésc, vb. IV (reg.) a scurma, a râcâi. Vezi definitia »

ștopolí, ștopolésc, vb. IV (reg.) 1. a cârpi; a țese. 2. a însăila. 3. (în forma: ștufuli) a tivi. 3. (în forma: ștofali) a repara. Vezi definitia »

iscălí, iscălesc. v. t. (friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură, cu un creion sublimat. Vezi definitia »