GHILIMÉLE s. f. pl. Semn de punctuație în formă de două mici unghiuri sau de două mici virgule dispuse paralel, care închid între ele citate, o vorbire directă, titluri de opere ori nume de instituții, cuvinte cărora li se dă un sens (stilistic) special sau asupra cărora vorbitorul vrea să insiste, traducerea ori sensul unui cuvânt; semnele citării. [Var.: ghileméle, (rar) ghiliméte s. f. pl.] – Din fr. guillemets. Vezi definitia »

Cale negativa de cunoatere a lui Dumnezeu. Functioneaza icercand sa depășească expunerea catafatică (cale pozitiva) printr-o serie de negații. Teologia apofatică, conștientă de incognoscibilitatea lui Dumnezeu și de imposibilitatea cuprinderii Sale conceptuale, încearcă să-L cunoască în ceea ce El nu este. Doi sunt teologii importanți ai veacului nostru care au tratat cu mai multă insistență problema raportului dintre catafatic și apofatic în cunoașterea lui Dumnezeu: Vladimir Lossky și Dumitru Stăniloae. (vezi si catafatică) Vezi definitia »

a juca table expr. a se masturba. Vezi definitia »

URTICÁLE s. f. pl. ordin de plante dicotiledonate: specii de arbori și erbacee apetale, grupate în numeroase familii: urticacee, ulmacee, moracee, canabinacee etc. (< fr. urticales) Vezi definitia »

vále s. f., art. válea, g.-d. art. văíi; pl. văi Vezi definitia »