CACOSMÍE s.f. Percepere exagerată a mirosurilor urâte. [Gen. -iei. / < fr. cacosmie, cf. gr. kakos – rău, osme – miros]. Vezi definitia »

EMANÁȚIE, emanații, s. f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajează, ceea ce se emană. ◊ (Geol.) Emanație vulcanică = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; b) produs al acestei activități, reprezentat prin bioxid de carbon, hidrogen, amoniac, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen etc. 2. Gaz radioactiv obținut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. [Var.: (înv.) emanațiúne s. f.] – Din fr. émanation, lat. emanatio, -onis. Vezi definitia »

REOMETRÍE s. f. tehnică de măsurare a mărimilor care caracterizează un material cu proprietăți reologice. (< fr. rhéométrie) Vezi definitia »

PÓRȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate determinată dintr-un material, dintr-o substanță, dintr-un aliment, destinată a fi utilizată dintr-o dată sau într-un anumit interval de timp. 2. (Mai ales în forma porțiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucată, fragment. [Var.: porțiúne s. f.] – Din fr. portion. Vezi definitia »

FOLICULINURÍE s.f. (Med.) Prezență a foliculinei în urină. [Gen. -iei. / < fr. folliculinurie]. Vezi definitia »