STATORNICÍ, statornicesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent). 2. Tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. – Din statornic. Vezi definitia »

STRĂȘNICÍ, strășnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu asprime, cu severitate; a înfricoșa. – Din strașnic. Vezi definitia »

igúci s.m. (reg., înv.) berbec cu clopot, care conduce toată turma. Vezi definitia »

întemeinicí vb. IV (înv.) a face ca un lucru să fie temeinic; a așeza pe baze solide, trainice. Vezi definitia »

RĂZBICͲ, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici¹. Vezi definitia »