sărí (sár, sărít), vb. – 1. A ieși, a se prezenta, a apărea; se zice mai ales despre animalele care apar în fațe vînăturului. – 2. A țîșni, a erupe, a se naște. – 3. A sălta, a se înălța, a se ridica. – 4. A țopăi, a face salturi. – 5. A trece peste, a depăși un obstacol. – 6. A omite un pasaj în lectură. – 7. A alerga, a veni în goană. – 8. A veni în ajutor. – 9. A interveni, a se interpune. – 10. A fecunda, a goni. – Mr. sar, sărire, megl. sar, săriri. Lat. salῑre (Pușcariu 1516; REW 7540), cf. it. salire, prov., cat. sallir, fr. saillir, sp. salir, port. sahir. Evoluția semantică este normală, cf. lat. saltāre ‹ salĭre; ultimul sens, care nu pare popular, trebuie să fie o traducere din fr. saillir. Der. sare-garduri, s. m. (donjuan; crai); sărită, s. f. (salt; țîțînă); săritor, adj. (care sare; serviabil); săritoare, s. f. (cascadă); săritură, s. f. (salt); saitoc, s. n. (Munt., salt), probabil de la forma locală sai ‹ sari. Cf. răsări, tresări. Vezi definitia »

CALORI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „de căldură”, „căldură”. [< fr. calori-, cf. lat. calor – căldură]. Vezi definitia »

PETRI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) piatră”, „pietros”, „mineral”. Var. petro-. / < it. petro-, cf. lat., gr. petra]. Vezi definitia »

ARTERI- v. arterio-. Vezi definitia »

străsărí, stresár, vb. IV (reg.; arată intensificarea acțiunii) a se deplasa prin salt de sus în jos, de jos în sus sau pe o traiectorie curbă. Vezi definitia »