CIRCUMPOLÁR, -Ă adj. 1. în jurul, în vecinătatea polilor. 2. (despre aștri) apropiat de Steaua Polară. (< fr. circumpolaire) Vezi definitia »

TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). – Et. nec. Vezi definitia »

conăcár, conăcári, s.m. 1. (înv.) demnitar domnesc care se îngrijea de găzduirea domnului când acesta mergea prin țară (apoi a boierilor sau a turcilor care veneau cu misiuni îm țările române). 2. (reg.) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții, colăcer. Vezi definitia »

balconar, balconari, s. m. homosexual care practică felația. Vezi definitia »

plopar, plopari s. m. (adol.) ghinionist. Vezi definitia »