ALITERATÚRĂ s. f. literatură lipsită de valoare estetică. (< fr. alittérature) Vezi definitia »

ASPIRÍNĂ (‹ germ., fr. {s}, gr. a- „fără” + lat. spiraea [ulmaria] numele unei plante) s. f. Acid acetilsalicilic utilizat ca medicament cu efect antipiretic, analgezic și antiinflamator. Preparat în 1869 de A. Gerhard. Vezi definitia »

DISMORFÓZĂ s. f. dismorfie. (< fr. dysmorphose) Vezi definitia »

scóică (-ci), s. f. – 1. Specie de moluște, cochilie. – 2. Os mort, tumoare pe tendon. – 3. Ureche, pavilion al urechii. – 4. Țintă cu cap de metal strălucitor, drept ornament. Sl. skolĭka (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 332; Conev 53), cf. bg., pol. skojka, sb., cr., slov. skoljka. Vezi definitia »

STIBÍNĂ s.f. Sulfură naturală de stibiu. [< fr. stibine]. Vezi definitia »