Definita cuvantului borâtură
borâtură, borâturi s. f. (peior.) țigan.

Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu borâtură
REPÚBLICĂ s.f. 1. (Ist.) Stat în care puterea executivă este exercitată de organe alese public (și periodic). 2. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară care are o formă de guvernământ de acest tip. [Gen. -cii. / < it. republica, fr. république, cf. lat. respublica] Vezi definitia »
-ÚRĂ2 elem. uro2-. Vezi definitia »
GRUPĂ s. f. 1. Mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi. â�� (mil.) cea mai micĂ� subunitate de instrucție și luptĂ�. â�� unitate administrativĂ� dintrâ��o întreprindere sau instituție, bazatĂ� pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. Subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintĂ� caractere comune. â�� (chim.) fiecare dintre cele nouĂ� subîmpĂ�rțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietĂ�ți asemĂ�nĂ�toare. o ~ sangvinĂ� = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, dupĂ� însușirile antigenice condiționate genetic. 3. Subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trĂ�sĂ�turi comune. 4. Totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice. -Din fr. Groupe Vezi definitia »
HISTAMÍNĂ s. f. amină prezentă în unele organisme vegetale și animale, cu o puternică acțiune vasodilatatoare. (< fr. histamine) Vezi definitia »
POLIPEPTIDÁZĂ s.f. Enzimă capabilă să dezintegreze polipeptidele. [< fr. polypeptidase]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z