PORÉCLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale. 2. (Înv. și reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) polícră, poríclă s. f.] – Din sl. poreklo. Vezi definitia »

SEVERINEÁNCĂ, severinence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Drobeta-Turnu Severin sau în județul Caraș-Severin. ♦ Locuitoare din municipiul Drobeta-Turnu Severin sau din județul Caraș-Severin. – Severinean + suf. -că. Vezi definitia »

cioropișniță, cioropișnițe s. f. (peior.) țigan. Vezi definitia »

ȘPÁGĂ² s. f. v. spangă. Vezi definitia »

PIANÍNĂ s.f. Pian mai mic care are coardele așezate vertical. [Pron. pia-. / < fr., it. pianino, germ. Pianino]. Vezi definitia »