POPULÁR, -Ă adj. 1. referitor la popor, din popor, al poporului. 2. apărut, creat în popor. 3. destinat poporului. 4. apreciat, iubit de popor. (< fr. populaire) Vezi definitia »

TABÁR s. n. (în evul mediu) tunică de zale, haină care se purta peste armură. (< fr. tabar) Vezi definitia »

TITULÁR, -Ă, titulari, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care ocupă un post, îndeplinește o funcție etc. cu caracter de permanență, pe baza unei numiri făcute după formele legale. ♦ (Persoană) care se bucură de un drept juridic. 2. (Persoană) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. – Din fr. titulaire. Vezi definitia »

CIORECÁR, ciorecari, s. m. Țăran care poartă cioareci; p. ext. țăran. [Var.: cioricár s. m.] – Din cioarec[i] + suf. -ar. Vezi definitia »

MELEGÁR², melegare, s. n. Bazin de lemn în care cade minereul sfărâmat din șteampurile țărănești. – Et. nec. Vezi definitia »