HÁLBĂ s.f. Pahar cu o capacitate de o jumătate de litru; (p. ext.) cantitatea de lichid care încape într-un astfel de pahar. [< germ. Halbe]. Vezi definitia »

PACOTÍLĂ s.f. (În trecut) Marfă care putea fi îmbarcată de oamenii echipajului sau de pasagerii unei nave, fără plata taxelor de transport. ♦ Marfă de calitate inferioară. [< fr. pacotille, cf. sp. pacotilla]. Vezi definitia »

tríță¹, tríțe, s.f. (reg.) lumânare rămasă de la Bobotează. Vezi definitia »

ștírcă, ștírci, s.f. (reg.) 1. băț despicat la un capăt sau lopățică cu care se mestecă zerul pus la fiert. 2. băț cu ramificații la un capăt folosit la stroșirea strugurilor; mustuitor. 3. băț sau lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului; orcic. 4. prăjină înfășurată la un capăt cu cârpe, folosită la spălatul țevilor de la alambic. 5. prăjină prevăzută la un capăt cu o bucată de scândură, folosită la amestecat varul, nisipul și apa în varniță. 6. (în forma: stircă) chibrit. Vezi definitia »

TRĂSĂTÚRĂ, trăsături, s. f. 1. Linie caracteristică a feței unei persoane. ♦ Aspect esențial al caracterului sau al personalității cuiva. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activități, al unei epoci. 2. Linie trasă (cu o singură mișcare) pe hârtie cu creionul, cu tocul etc. ◊ Trăsătură de unire = liniuță de unire. ◊ Expr. Dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată, fără a sta mult pe gânduri. – Tras + suf. -ătură. Vezi definitia »