APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Livr.) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de eventualitatea apariției unui pericol). [Pr.: -si-u-] – Din fr. appréhension, lat. apprehensio, -onis. Vezi definitia »

CLARVIZIÚNE s. f. Calitatea cuiva de a pătrunde, de a pricepe un fenomen în toate amănuntele lui și de a-i prevedea desfășurarea în viitor mai limpede decât semenii săi. [Pr.: -zi-u-] – Clar + viziune (după fr. clairvoyance). Vezi definitia »

INAPTITÚDINE s. f. (Livr.) Lipsă de aptitudine; nepricepere. – Din fr. inaptitudine. Vezi definitia »

OPOZIȚIÚNE s. f. v. opoziție. Vezi definitia »

DESCOMPÚNE vb. III. 1. tr. A desface în elementele componente. 2. refl. A se strica, a se altera; a putrezi. ♦ (Fig.) A se destrăma. 3. refl. (Fig.) A-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. [P.i. descompún, perf.s. -puséi, part. -pus. / < des- + compune, cf. fr. décomposer]. Vezi definitia »