schindúf², -ă, s.m. și f. (reg.) 1. persoană mică de statură. 2. persoană cu părul ciufulit, zbârlit; cu aspect neîngrijit, îngălată sau cu hainele în dezordine. 3. om (copil) înfofolit, încotoșmănat. 4. om molâu, posac, ursuz. Vezi definitia »

matúf (matúfi), s. m. – Hodorog, ghiuj. Tc. matuf, din arab. ma‘tuf (Șeineanu, II, 252; Loebel 62; Lokotsch 1447). – Der. matufi (var. matofi, matosi), vb. refl. (a se ramoli; a se moleși), a cărui ultimă var., derivată în mod echivoc de Gáldi 208 din ngr. ματώνω „a însîngera”, se confundă cu matosi „a îmbăta” der. din matol. Vezi definitia »

pamatuf pentru spalat pe jos Vezi definitia »

prodúf (prodúfuri), s. n. – Copcă. – Var. produh, produv, produșcă. Sl. produchŭ „răsuflătoare” (Tiktin; Conev 42). Trebuie să fie dublet al lui produf, s. n. (vrană la butoi). Mai ales în Mold., cf. preduci. Vezi definitia »

puf s. n. sg. (deț.) țigară. Vezi definitia »