giní (ginésc, ginít), vb. – (Arg.) A privi, a băga de seamă. Țig. ğan- „a cunoaște” (Graur 156; Juilland 165). – Der. gineală, s. f. (observație); ginitor, s. m. (observator). Cf. geană. Vezi definitia »

DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A deszăpezi. – Des¹- + [în]troieni. Vezi definitia »

GUNGUNÍ, pers. 3 gungunește, vb. IV. Intranz. v. gânguri (2). Vezi definitia »

brehní (-nésc, -ít), vb. – (Mold.) Exprimă sunetul scos de cîine, de cerb, de porc și, în anumite cazuri de om, cu accepțiile aproape exacte ale sp. gañir. – Var. brîhni, brehăi. Sl., cf. rut. brecháty „a lătra”, sb. bréchati „a scînci” (DAR). Var. brehăi, care apare numai la Cantemir, pare a fi rezultatul unei contaminări cu behăi. – Der. brehne, s. f. pl. (năluci); brehnace, s. f. (înv., uliu, probabil datorită croncănitului pe care îl stîrnește printre păsările din ogradă). Vezi definitia »

iordăní, iordănesc v. t. (intl., înv.) a minți, a amăgi; a zăpăci. Vezi definitia »