Definita cuvantului eocen
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. î. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu eocen
FEBRIGÉN, -Ă adj. Care produce febră. [< fr. fébrigène, cf. lat. febris – febră, gr. gennan – a naște]. Vezi definitia »
SILÉN2 s. m. specie de macac din sudul Indiei. (< fr. silène) Vezi definitia »
PÁRMEN s. m. ~ auriu = soi de măr, originar din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie. (< fr. parmain /dór/, germ. Parmäne) Vezi definitia »
NEUROGÉN, -Ă adj. generat de sistemul nervos. (< fr. neurogène) Vezi definitia »
taken6260dexonline.ro Vezi definitia »