Definita cuvantului bulică
bulică s. invar. (iron.) apelativ adresat unui copil sau unei persoane de sex masculin mai tinere sau situate pe o treaptă socială inferioară.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu bulică
CIOAZĂ,cioaze,s.f. 1 Om ordinar ce face sex cu copiii tiganilor.2 Om depravat si alcoolic preferabil homosexual çocotă , târfă masculină , beșinos ,prost la popou. – alb. chioz(y) Vezi definitia »
ráză (ráze), s. f. – 1. Fascicul de lumină. – 2. Radiație. – 3. Cornul unui astru. – Mr. radză. Lat. radia (Densusianu, Hlr., 130; Pușcariu 1453; REW 6999), cf. alb. rezë (Philippide, II, 652), it. razza, raggio, prov., fr. rai, cat. raig, sp. rayo (salmant. raza), port. raio. – Der. derăza, vb. (a iradia), cuvînt creat artificial de Alecsandri, Cf. radia, vb., din fr. radier; radios, adj., din fr. radieux; iradia, vb., din fr. irradier; și toate der. neol. cu radio-. Din rom. provine bg. din Trans. rassa (Miklosich, Bulg., 132). Vezi definitia »
nóuă num. – Numărul de după opt. – Mr. noauă, nao, megl. noauă, nou. Lat. nǒvĕm (Pușcariu 1193; Candrea-Dens., 1249; REW 5968), cf. it., port. nove, prov. nou, fr. neuf, sp. nueve. – Der. nouăzeci, num. (de nouă ori zece). Vezi definitia »
FONOARTERIOGRÁMĂ s. f. imagine obținută prin fonoarteriografie. (< fr. phonoartériogramme) Vezi definitia »
corabáțică, corabáțice, s.f. (reg.) 1. floare de câmp de culoare albastră; albăstrea. 2. pasăre cu pene albastre; dumbrăvea. Vezi definitia »