Definita cuvantului burețar
burețar, burețari s. m. (intl.) 1. individ situat pe o treaptă socială superioară aceleia boschetarilor; vagabond îmbrăcat mai îngrijit, care execută munci în interesul personal al anumitor persoane, obținînd în schimb protecție și mijloace de subzistență. 2. arab.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu burețar
BECÁR, becari, s. m. Semn muzical care anulează un bemol sau un diez anterior și redă notei tonul natural. – Fr. bécarre. Vezi definitia »
SECUNDÁR1, secundare, s. n. Acul ceasornicului care arată secundele. – Secundă + suf. -ar. Vezi definitia »
TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. Vezi definitia »
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Fr. antitrinitaire. Vezi definitia »
NĂLBÁR2, nălbari, s. m. (Reg.) Veterinar. – Din nălban (înv. și reg. „veterinar” < tc.) Vezi definitia »