bipui, bipuiesc v. t. a da un bip / bipuri, a apela de pe un telefon mobil o altă persoană cu telefon mobil, fără a afectua propriu-zis o convorbire telefonică. Vezi definitia »

trebuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. trébuie, imperf. 3 sg. trebuiá, 3 pl. trebuiáu, viit. 3 pl. vor trebuí; conj. prez. 3 să trebuiáscă Vezi definitia »

GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca (1) cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. Vezi definitia »

sviduí (-uésc, -ít), vb. – A vindeca, a însănătoși. – Var. zvidui. Sb. izvidati (Candrea). În Olt. și Trans. Vezi definitia »

hămui, hămuiesc I v. t. (intl.) a aresta; a închide. 2. II v. r. a se căsători. Vezi definitia »