ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lângă un episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor; protodiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. arhidijakonŭ. Vezi definitia »

FÁUSTPATRÓN s. n. aruncător portativ de grenade antitanc. (< germ. Faustpatrone) Vezi definitia »

AVORTÓN s. m. 1. plantă, animal venit înainte de termen. ◊ (peior.) om slab dezvoltat la trup sau la minte; stârpitură. 2. (fig.) lucru nereușit. (< fr. avorton) Vezi definitia »

COLÓN² s.n. Semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). ♦ Subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. [< it., lat. colon]. Vezi definitia »

JAM-SESSION s.n. Reuniune de jaz formată de soliști și acompaniatori în vederea improvizării în colectiv. [Pron. geim-seșn. / < americ. jam-session]. Vezi definitia »