COÁCĂZĂ, coacăze, s. f. Fructul comestibil al coacăzului, în formă de bobițe roșii, cu gust acrișor, dispuse în ciorchini; pomușoară. – Cf. alb. kokëzë. Vezi definitia »

TRAHEÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei traheii (1). (< fr. trachéite) Vezi definitia »

stânúță, stânúțe, s.f. (reg.) stână mică; stânișoară. Vezi definitia »

GRUPĂ s. f. 1. Mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi. â�� (mil.) cea mai micĂ� subunitate de instrucție și luptĂ�. â�� unitate administrativĂ� dintrâ��o întreprindere sau instituție, bazatĂ� pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. Subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintĂ� caractere comune. â�� (chim.) fiecare dintre cele nouĂ� subîmpĂ�rțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietĂ�ți asemĂ�nĂ�toare. o ~ sangvinĂ� = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, dupĂ� însușirile antigenice condiționate genetic. 3. Subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trĂ�sĂ�turi comune. 4. Totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice. -Din fr. Groupe Vezi definitia »

RUTÍNĂ¹ s. f. 1. capacitate, îndemânare câștigată printr-o practică îndelungată. ◊ (depr.) deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în același fel; respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite. 2. (inform.) set de instrucțiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, când operațiile sunt comune; (sub)program de folosință curentă sau repetitiv, care asigură o funcție bine definită. (< fr., engl. routine) Vezi definitia »