SILÍCIU s.n. Metaloid din familia carbonului, de culoare negricioasă în stare amorfă și cenușiu ca plumbul când este cristalizat. [Pron. -ciu. / < fr. silicium]. Vezi definitia »

ANTIMÓNIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie, cu numeroase folosiri în industrie; stibiu. – Din fr. antimoine, lat. antimonium. Vezi definitia »

GADOLÍNIU s. n. Element chimic din grupul lantanidelor. – Din fr. gadolinium. Vezi definitia »

HÁFNIU s. n. metal rar, dur, greu fuzibil, în natură alături de zirconiu, folosit în tehnica nucleară, în turboreactoare, rachete etc.; celțiu. (< fr. hafnium, germ. Hafnium) Vezi definitia »

CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. – Tc. kayikçi. Vezi definitia »