DEUCE s.n. (Sport) Situație la tenis în care un jucător trebuie să câștige două puncte consecutive spre a câștiga jocul, respectiv setul. [Pron. dius. / < engl. deuce]. Vezi definitia »

zíce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zic, 1 pl. zícem, 2 pl. zićeți, perf. s. 1 sg. ziséi, 1 pl. zíserăm; imper. 2 sg. zi, neg. nu zíce; part. zis Vezi definitia »

ce inseamna? Vezi definitia »

FERÓCE adj. inv. crud, sălbatic, bestial, nemilos. (< fr. féroce, lat. ferox, -cis) Vezi definitia »

INDÚCE vb. III. tr. 1. (Log.) A face un raționament inductiv. ◊ A induce în eroare = a înșela, a amăgi. 2. A produce o inducție electromagnetică. [P.i. indúc, part. -dus. / < lat. inducere]. Vezi definitia »