INFÍM, -Ă adj. Extrem de mic; minuscul; neînsemnat. [< fr. infime, cf. lat. infimus]. Vezi definitia »

AFERÍM interj. (Turcism înv.) Bine! bravo! perfect! admirabil! – Tc. aferim. Vezi definitia »

amomim Vezi definitia »

HAGIONÍM, hagionime, s. n. (Livr.) Nume de sfânt. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagionyme. Vezi definitia »

SUBLÍM, -Ă adj. Aflat la un înalt grad de perfecțiune, de desăvârșire morală sau intelectuală; superb, înălțător. ♦ De o perfecțiune, de o frumusețe neîntrecută. // s.n. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii. [Cf. fr., it. sublime, lat. sublimis – ridicat]. Vezi definitia »