-MÉNTE (Liv.) Element secund de compunere savantă, cu ajutorul căruia se formează adverbe de la adjective. [< it., sp., port. -mente, cf. lat. mens – minte]. Vezi definitia »

cúte¹ s.f. (reg.) 1. piatră de ascuțit coasa; gresie, piatră, arcer. 2. dunga din pâinea necoaptă; clisă. 3. canal pe coasta unui deal. Vezi definitia »

CORMOFÍTE s.f.pl. (op. talofite) Încrengătură a regnului vegetal, cuprinzând plante cu corm (criptogamele vasculare și plantele cu flori); (la sg.) plantă din această încrengătură. [< fr. cormophytes, gr. kormos – trunchi, phyton – plantă]. Vezi definitia »

ORBÉTE s. m. v. orbeț. Vezi definitia »

UNIVERSALITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este universal. 2. Totalitate, generalitate; universalism (1) [în DN]. 3. (Jur.) Principiu de drept internațional în virtutea căruia, în afară de membrii fondatori, pot și trebuie să devină membri ai unei organizații internaționale toate statele care-i acceptă statutul și sunt dispuse să îndeplinească aceste obligații. [Cf. fr. universalité, lat. universalitas]. Vezi definitia »