AUTOBALSÁM, autobalsamuri, s. n. Unguent pentru mașini. [Pr.: a-u-] – Auto²- + balsam. Vezi definitia »

ABRAM, com. în jud. Bihor; 3.590 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »

WÓLFRAM s. n. metal dur, alb, lucios, folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice, a oțelurilor speciale etc.; tungsten. (< germ. Wolfram, fr. wolfram) Vezi definitia »

caimacám (-mi), s.m. – 1. Locțiitor al marelui Vizir. – 2. În Muntenia și Moldova, locțiitor al domnitorului începînd din sec. XVIII. – 3. Locțiitor al banului Craiovei; în jurul lui 1783 l-a înlocuit definitiv pe ban, al cărui titlu a fost de atunci doar onorific. – Mr., megl. căimăcam. Tc. kaymakam (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1010); cf ngr. ϰαϊμαϰάμης, bg. kaimakam. – Der. caimacameasă, s.f. (nevastă de caimacam); caimacamesc, adj. (propriu unui caimacam); caimacami, vb. (a conduce în calitate de caimacam; a guverna în interegn); caimacămie, s.f. (guvernare). Vezi definitia »

(Fam.) Femeie gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăușă. Vezi definitia »