BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. 1. Baligă. 2. Baligă amestecată cu paie, folosită ca îngrășământ sau ca combustibil. II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagră-albăstruie, care se hrănesc cu baligă proaspătă (Geotrupes). [Var.: bălegár s. n. și m.] – Din baligă + suf. -ar. Vezi definitia »

proprietar Vezi definitia »

TISULÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la țesuturi, al țesuturilor. [Cf. fr. tissulaire]. Vezi definitia »

chisár s.m. sg. (reg., înv.) piatră ponce. Vezi definitia »

CORPUSCULÁR, -Ă, corpusculari, -e, adj. Care ține de corpusculi, privitor la corpusculi. – Din fr. corpusculaire. Vezi definitia »