Definita cuvantului căcâcea
căcâcea s. invar. 1. (iron., apelativ) persoană lipsită de însemnătate; persoană a cărei părere nu este luată în seamă de interlocutori. 2. copil.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu căcâcea
Manea Alexandru Nicolae, supra numit „prostul prostilor” Vezi definitia »
musaadeá (-éle), s. f. – Licență, permis. Tc. müsaade (Șeineanu, III, 86). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
CÂNDEA, Virgil (1927-2007, n. Focșani), istoric român. M. coresp. al Acad. (1990). Contribuții în domeniul istoriei culturii medievale și moderne („Les icônes melkites”, „Stolnicul între contemporani”, „Mărturii românești peste hotare”). M. coresp. al Acad. (1991). Vezi definitia »
serpingeá (-éle), s. f. – Antrax, viespar. – Var. sărpengea. Tc. (per.) serpence (Șeineanu, II, 320). Vezi definitia »
crectarea si adoptarea unei traduceri preexistente a textului Sfintei Scripturi sau ale scrierilor Sfintilor Parinti; dirtosi = a indrepta Vezi definitia »