Definita cuvantului căcâcea
căcâcea s. invar. 1. (iron., apelativ) persoană lipsită de însemnătate; persoană a cărei părere nu este luată în seamă de interlocutori. 2. copil.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu căcâcea
CERNEA, Mihail N. (n. 1931, Iași), sociolog român. M. coresp. al Acad. (1991). Cercetări de sociologie rurală industrială, antropologie socială a dezvoltării („Oamenii pe primul loc: variabile sociologice în proiectele de dezvoltare”, „O metodologie specială pentru participarea comunității la investițiile locale: experiența programului PIDER din Mexic”). Vezi definitia »
cârceá s.f. (reg.) lemnul ce leagă tânjala de proțap. Vezi definitia »
PLUMÂNĂREÁ / PLUMÂNĂRÍCĂ s. f. prin analogie cu plămânărícă / plămânăreá. [Dicționar ortografic] Vezi definitia »
VÂZDOGEÁ, vâzdogele, s. f. Diminutiv al lui vâzdoagă. – Vâzdoagă + suf. -ea. Vezi definitia »
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Re1- + cădea. Vezi definitia »