SONORITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi sonor; timbru cald și plin. ◊ muzicalitate. ◊ sunet caracteristic, nuanță. 2. calitatea unor corpuri de a propaga și amplifica sunetele; rezonanță. (< fr. sonorité, lat. sonoritas) Vezi definitia »

vecinătáte s. f., g.-d. art. vecinătắții; pl. vecinătắți Vezi definitia »

INFINITÁTE, infinități, s. f. Cantitate, număr foarte mare de... – Din fr. infinité, lat. infinitas, -atis. Vezi definitia »

FERMITÁTE s. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. -itate (după fr. fermeté). Vezi definitia »

dinainte adv. din epoca comunistă, dinainte de 22 decembrie 1989. Vezi definitia »