ALUNEÁ, alunele, s. f. 1. Aluniță (1). 2. Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. – Alună + suf. -ea. Vezi definitia »

DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a. Vezi definitia »

potrivniceá, potrivnicéle, s.f. (înv. și reg.) persoană care se potrivește, se aseamănă cu cineva. Vezi definitia »

PRĂSEÁ s. f. v. plăsea. Vezi definitia »

BUZEA, Constanța (n. 1941, București), poetă română. Lirism grav, dominat de sentimentul erotic, într-un registru diversificat al stărilor sufletești („La ritmul naturii”, „Norii”, „Agonice”, „Sala nervilor”, „Cină bogată în viscol”). Vezi definitia »