chec s.n. (reg.) om mic și mizerabil; ticăit. Vezi definitia »

țințiléc, țințiléci, s.m. (reg.) 1. pitulice. 2. pițigoi. Vezi definitia »

CERCOPITÉC s.m. Specie de maimuță din Africa, cu coada lungă, neprehensilă, întâlnită în special în menajerii. [< fr. cercopithèque, cf. gr. kerkos – coadă, pithekos – maimuță]. Vezi definitia »

flec (flécuri), s. n. – Petic, bucată de piele pentru a repara încălțămintea. Germ. Fleck. Delavrancea îl confundă o dată cu fleac, ceea ce l-a deteminat pe autorul DAR să considere cele două cuvinte identice. Vezi definitia »

SPARDÉC s. n. (mar.) punte continuă (fără tambuchiuri) înapoia centrului navei, deasupra punții principale. (< fr., engl. spardeck) Vezi definitia »