mocní (mocnésc, mocnít), vb. – 1. (Mold.) A se uda, a se muia, a se umezi. – 2. (Despre foc, jar) A arde înăbușit. – 3. (Despre idei, sentimente) A rămîne ascunse. – 4. A cădea pe gînduri, a medita. – 5. A tăcea, a nu se manifesta. Sl. moknąti „a se uda” (Candrea; Scriban). Der. din sl. mlŭknąti, cf. mîlc (Cihac, II, 200) e mai puțin probabilă. Vezi definitia »

MINI¹ – Element de compunere care însemnează „mic” și care servește la formarea unor substantive. – Din fr. mini-. Vezi definitia »

BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Lat. *baubulare. Vezi definitia »

SUBVENÍ, subvin, vb. IV. Intranz. (Înv.) A contribui (cu o sumă de bani) la acoperirea unei lipse, a unei nevoi. – Fr. subvenir (lat. subvenire). Vezi definitia »

SOPONÍ vb. IV. v. săpuni. Vezi definitia »