CIOCNITÚRĂ, ciocnituri, s. f. 1. Ciocnire (1). 2. Crăpătură, fisură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul). – Ciocni + suf. -tură. Vezi definitia »

CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Utilaj de foraj folosit pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (2) din gaura de sondă. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. carottier. Vezi definitia »

PROCTÍTĂ, proctite, s. f. (Med.) Inflamație a anusului; rectită. – Din fr. proctite. Vezi definitia »

LATICLÁVĂ s. f. fâșie lată de purpură care împodobea toga purtată de senatorii romani. ◊ toga însăși. (< fr. laticlave, lat. laticlava) Vezi definitia »

EPITÁZĂ s.f. Parte a unei drame în care se leagă intriga, conflictul. [< fr. épitase]. Vezi definitia »