DRÁGOSTE, dragoste, s. f. I. Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multă) dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) plăcere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, față de) cineva (sau de ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva). ◊ Expr. A avea dragoste = a-i plăcea să... A se topi (sau a se sfârși, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă. ♦ (Concr.) Ființă iubită; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legătură sexuală; relații amoroase. II. Plantă erbacee cu frunze în formă de lance, dințate și cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ. Vezi definitia »

STUPIDITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi stupid; tâmpenie, prostie, imbecilitate. 2. faptă, vorbă de om stupid; exprimare lipsită de conținut. (< fr. stupidité, lat. stupiditas) Vezi definitia »

TUBEROZITÁTE, tuberozități, s. f. Proeminență osoasă pe care sunt fixați mușchii și ligamentele. – Din fr. tubérosité. Vezi definitia »

UROCORDÁTE s.n.pl. Tunicieri. [Sg. urocordat. / cf. it. urocordati, fr. urocordés < gr. oura – coadă, chorde – teacă]. Vezi definitia »

MANIABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi maniabil. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. maniabilité]. Vezi definitia »