bumb (búmbi), s. m. – 1. Nasture. – 2. Piesă sferică adaugată unui obiect, pentru a servi drept ornament, sau cu scopuri utilitare, buton. Mag. gömb, gomb (Cihac, II, 486; Mîndrescu 143; DAR; Gáldi, Dict., 86). Mai puțin probabilă este ipoteza lui Giuglea, Dacor., II, 385, bazată pe lat. bombus „obiect rotund” (cf. REW 1199). Der. bumbăreață, s. f. (tîrtiță, noadă); bumbi (var. îmbumba, îmbumbia), vb. (a pune nasturi la o haină; a încheia cu nasturi); bunghi, vb. (Mold., a rotunji); bumbișor, s. m. (plante: Erigeron acris; Anthemis tinctoria; Pyrethrum balsamita); bumbuliu, adj. (rotund, sferic), care este posibil să reproducă mag. gömbölü; bumburel, s. m. (coș, bubuliță); bumburez, s. m. (grăunte; plantă Schoenus nigricans); bumbașcă, s. f. (ac cu gămălie), din mag. gömböstű; bumbușor, s. m. (plantă Bellis perennis); desbumba (var. desbumbia), vb. (a descheia). Vb. a bunghi se confundă uneori cu omofonul său a bunghi „a privi”. Vezi definitia »

ROMB s.n. 1. Patrulater cu toate laturile egale, cu două unghiuri ascuțite și două unghiuri obtuze. 2. Model în formă de romb (1). [< fr. rhombe, cf. gr. rhombos]. Vezi definitia »

CORIÁMB, coriambi, s. m. Picior de vers antic de patru silabe, format dintr-un troheu și un iamb. [Pr.: -ri-amb] – Din fr. choriambe. Vezi definitia »

CHORIÁMB s.m. v. coriamb. Vezi definitia »

JIMB, -Ă, jimbi, -e, adj. Știrb. (deverbal, deriv. regr. din jimba sau dir. din sl. ząbu; cf. alb. dhëmbo) Vezi definitia »